Oftalmologia este ramura medicii care studiaza anatomia, fiziologia si bolile ochiului. Ofalmologul este un specialist in problemele medicale si chirucicale ale ochiului.
Oftalmologia in India Antica
Chirurgul indian Sushruta a scris Sushruta Samhita in sanscrita in jurul anului 800 i.Hr., care descrie 76 de boli ocular, precum si o serie de instrumente si tehnici oftalmologice. El a fost descries ca fiind primul chirurg care a efectuat o operatie de catarcta.
Oftalmologia Pre-Hipocrate
Oftalmologii pre-Hpocrate isi bazau in mare parte conceptiile cu privire la anatomia ochiului, mai degraba pe speculatii, decat pe empirism. Ei au recunoscut corneea si sclera ca fiind invelisul exterior al ochiului, cu un strat interior care cuprindea pupila si un fluid in centru. Alcamaeon si altii credeau ca acest fluid era mediul de viziune si curgea din ochi spre creier printr-un tub. Aristotel a dezvoltata astfel de idei cu empirism. Ela disecat ochii animalelor si a descoperit trei straturi, nu doua, a constatat ca lichidul o consistenta contanta cu obiectivul de formare si ca straturile din jur sunt juxtapuse. El si contemporanii sai, au mers mai departe si au observat ca exista 3 tuburi, nu unul si ca fiecare tub se intersecta cu celelate in interiorul craniului.
Rufus
Rufus din Efes a recunoscut ochiul modern, cu conunctiva, care se extinde ca un al patrulea strat epitelial peste ochi. Rufus a fost primul care a afirmat ca ochiul are 2 camere.
Oftalmologia in Orientul Mijlociu
Cercetatorii mediavali islamici arabi si persiani considerau normal combinarea teoriei cu practicii, inclusiv conceperea de instrumente precise si prin urmare, li se parea normal si util sa combini studiul ochilor cu aplicarea practica a cunostintelor dobandite.
Oftalmologia in secolele XVII – XVIII
In aceasta perioada a fost descoperta utilitatea folosirii ochelarilor/lentilelor de mana, a microscoapelor. Acest lucru a condus la stdueirea detaliata a ochiului, insa unele greseli si intrebari continuau sa persiste: de ce irisul isi schimba dimensiunea, existenta camerei posterioare si desigur natura retinei. In 1722 Leewenhoek a remarcat existenta tijelor si a conurilor, desi acestea au fost descoperite in mod corespunsator abia in perioada lui Gottfried Reinhold Treviranus in 1834, prin utilizarea unui microscop.
Oftalmologia in secolul XX
In randul opticienilor care s-a facut remarcati la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX se numara si Ernst Abbe (1840 -1905), un co-propietar al fabricii Zeiss Jena din Germania, unde a dezvoltat numeroae instrumente opticale. Hermann von Helmholtz (1821-1894) a fost un poet care a adus contributii la mai multe domenii ale stiintei si a inventat oftalmoscopul in 1851. Ambii au facut calcule teoretice privind formarea imaginii in sistemele optice si au studiat, de asemenea, optica ochiului.
Ofalmologia include sub-specialitati care se ocupa fie de anumite efectiuni sau boli ale ochiului, fie de boli ale anumitor parti ale ochiului. Unele dintre acestea sunt: oftalmologia retinei, catarcta, corneea, neuro-oftalmologia, oncologie ocular, oftalmologie pediatrica etc.